Prezenta tatarilor pe teritoriul Romaniei este atestata de aproape un mileniu, mai intai cu numele stramosilor lor de baza, care au fost kapceacii cumanii, apoi cu numele propriu de tatari. Tatarii au constituit componenta etnica fundamentala a marelui stat Hoarda de Aur, denumit si „Hanatul Kapceak”, primul mare stat al tatarilor (1242-1502).

Limba defineste identitatea etnica a unui popor, iar in cazul tatarilor, limba vorbita ii asaza in randul popoarelor turcice: limba lor este, in esenta, o combinatie intre kapceaca si oğuza, cele doua ramuri principale ale limbii turce vechi.

Timp de 120 ani, Hoarda de Aur s-a aflat sub conducerea urmasilor lui Genghis Han, incepand cu Batu Han 1236-1256, intemeietorul acestui vast imperiu medieval care se intindea de la fluviul Irtis pana la Carpati si Dunare, ingloband aproape intreaga Rusie, mare parte din Asia Centrala, Caucazul si nordul Marii Negre. Imperiul acesta a reunit intr-o singura structura de stat toate popoarele turcice din imensul spatiu eurasiatic, toti vorbitorii de limba turcica din interiorul Hoardei de Aur fiind cunoscuti sub denumirea comuna de tatari.

In secolul al xv-lea, Hoarda de Aur a pierdut numeroase teritorii, dar si putere, ramanand fara titlul sau aurit. Din marele Imperiu s-au desprins mai multe state tataresti de sine statatoare. Cele mai importante, Hanatul din Crimeea si Hanatul din Kazan au continuat procesul de formare a poporului tatar.

O destinatie preferata de emigrantii tatari a fost Dobrogea, cu campii roditoare, provincie a Imperiului Otoman care a fost cunoscuta in Balcani drept Micul Tatarstan Kucuk Tatarstan. Tatarii stabiliti in Dobrogea au continuat traditiile si au ramas in slujba Sultanului Otoman, ba mai mult, au capatat si oarecare autonomie, guvernatorul provinciei, kaymakam-ul fiind Marza Han, cu origini in familia ġhiraida.

Prima atestare documentara a existentei tatarilor in Dobrogea dateaza de la inceputul secolului al XIII-lea, cand seful lor, Ebruz-Ata, a primit un domeniu in zona, iar tatarii sau asezat pe litoralul Marii Negre si in inima Dobrogei pana de-a lungul Dunarii. Pana la Razboiul de Independenta 1877 ei au ctitorit si au fost cvasi-majoritari in sate din judetul Constanta precum Agilar Hagieni, Acbas Albesti, Tatlageac Dulcesti, Hasancea Valu lui Traian, Azaplar Tataru, Omursa Valea Seaca, Lazmazale Lazu. Desigur, in Constanta, Mangalia, Medgidia si Tulcea intalnim un numar mare de tatari, populatia tatara fiind estimata in Romania la peste 30.000 de persoane.